"...asteptarea e crunta. Sunt intr-un carusel. Am pierdut controlul.. Caruselul are o viteza de neimaginat. Cineva m-a uitat acolo. Merge din ce in ce mai tare si mai tare... Vantul imi flutura parul cu putere. Imi intra in ochi. Nu pot sa vad. Nu mai disting nimic. Luminile si oamenii din jur se unesc in viteza pana nu se mai desluseste decat un gri colorat. Ma cuprinde un fior de panica si adrenalina. Zambesc aiurita, ametita. Astept sa vina sfarsitul. Stiu ca nu am decat doua variante: sa raman si sa mor in miscare sau sa sar in liniste cu riscul de a ma rani grav. Ce pot sa fac? Am obosit. Palmele mi-au transpirat si cu greu rezist... dintr-o data totul dispare. Suntem impreuna pe o pajiste de un verde crud. Miroase a iasomie.. stii iasomia pe care am cules-o impreuna de pe marginea drumului? Esti acolo. Ma astepti. Oare ai asteptat mult? M-as fi grabit. As fi fugit pana respiratia mi s-ar fi oprit, daca as fi stiut ca esti acolo pentru mine. Suntem noi doi si Soarele. El e martorul dansului sufletelor noastre ce se imbata cu mirosul dragostei. Ne intindem pe iarba obositi, rasuflam greu si intretaiat si ne privim in ochi. Ne spunem tot ce cuvintele n-ar putea... sunt atat de multe..."
adevarata legatura dintre doi oameni se simte cand sufletele comunica. abia atunci poti sa crezi in cuvinte. abia atunci vorbele au cu adevarat un sens. abia atunci ''teiubescul'' cotidian capata forma. cand sufletele se tin de mana indiferent de timp si spatiu. pentru ele nu exista plin sau gol, cald sau rece, rau sau bine. fericirea e un balon de sapun. atunci descoperi ca telepatia nu e ceva ce poate fi creat. exista, la un nivel superior. exista in noi.. Noi Doi.
am murit de zeci de ori si am inviat cu speranta. nu m-au primit in Iad. mi-au spus ca mai am putere sa rezist. pe paginile albe continui sa scriu cu sange si lacrimi de dor. imi scriu clipele, minutele, orele, zilele...
... dar promite-mi ceva! ai grija de inima mea...
No comments:
Post a Comment