oameni

           

Daca ar fi sa mor maine, as muri fericita. Ca mi-am trait viata pe etape, ca mi le-am respectat, ca am prins vremuri grele carora le sunt recunoascatoare, dar cel mai mult pentru ca am intalnit oameni minunati  si iubiri frumoase. Oameni fel de fel, de la care am invatat bune si rele. Oameni care m-au daramat si oameni care m-au ridicat. Oameni care mi-au pus lacrimi pe fata si oameni care mi le-au sters. Zambesc, cu gandul la voi.

Fiecare om care mi-a atins sufletul si-a marcat un teritoriu pe el. Teritoriu ce va ramane pentru totdeauna insemnat. Oameni care vin, oameni care pleaca... toti imi portioneaza sufletul. Daca te intorci, ai locul tau acolo.

Timpul nu mai exista pentru noi..Este singurul lucru care ne-a facut si bine si rau. Ne-a apropiat, ne-a intarit, ne-a unit, ne-a purtat calatori prin lume si prin viata si acum... acum se incapataneaza sa ne puna obstacole greu de ocolit. Drumul se imparte in doua. Noi ne impartim in doi.

                                      Te-am avut si te-am pierdut de mii de ori

in vis si-n realitate,

ma tot gandesc adeseori

de ce noi doi? ce ne desparte?

Si-acum te las, nu ma mai uit in spate,

cu fruntea sus, merg mai departe.

Euforie

O seară oarecare. Tu și el. El cu tine. Un pat dezordonat. O cameră mică. Oxigen și dragoste. Vă iubiți din priviri. Ochii vă strălucesc cu aceeași intensitate. Ațipeste fără să spună noapte bună, cum obișnuia. Nu ești dezamăgită. Îl iubești prea mult și știi ca muncește mult ca să vă fie bine. Pui mâna pe telefon să butonezi, că nu ai somn. Mormăie. Te uiți la el, " te iubesc!",  spune el. Faci ochii mari şi te chinui sa vezi în întuneric dacă doarme sau nu. Mhhmm..".. muult" și te trage la pieptul lui, te pupă pe frunte si adoarme la loc. Imaginea fericirii. A fericirii voastre. (dimineață ii povestești și crede că glumești). :)

Atunci si acolo

O sa vina secunda in care viata ti se deschide. Realizezi in sfarsit ca nimeni, absolut nimeni, nu iti vrea binele asa cum ti l dorești tu. Vine momentul in care te tradeaza mama, tata, fratele, omul in care iti pusesei încrederea oarba si nemarginita. Cand vezi clar si limpede ca un interes uneste doi oameni. Ochii ti se umezesc, dar nu versi lacrimi pentru ca tradarea nu iti e străină. Rănile te au intarit, sau te au imunizat, macar. Atunci, ABIA ATUNCI stergi ceata de pe ochi si schimbi. Ce? Pe tine. Situatia, relatiile, atutudinea. Lumea te vrea lipsit de originalitate. O oaie intre oi. Te vor impinge sa rezisti schimbarii. Te vor trage in mocirla lor. Te vor improsca cu rautati, te vor inghesui la perete, iti vor strange incheieturile mainilor pana la sange. Nu poti sa fii diferit! NU POTI! Nu ai voie sa ai curajul si indrazneala asta! Oprește-te cat nu e tarziu... pentru ei!

Ziua 22. 2 de doua ori.

Ziua 22. Mi-am înghițit cuvintele. Ca niște arici speriați m-au zgâriat. Am sângerat, dar încep să mă cicatrizez. Teorii peste teorii, motive, cauze, explicații, durere. Toate în capul meu. Toate în gânduri negre, înainte și după somn. Încă mă trezesc cu zâmbetul pe buze pentru că ești în visul meu. Dar mă trezesc plângând. Hai că nu-i un capăt de țară, îmi zic, şi-mi continui ziua. Ești acolo. Ești încă acolo. Tu și ce a rămas în urmă. O brichetă, o eșarfă, poate o carte și niște scrum. Toate au început să sa-şi piardă mirosul. Mirosul tău, al nostru. Mirosul de ciocolată.

Ai grijă cui oferi toată încrederea! Se poate să te trezești la gunoi, între scursuri de mici, mucuri de țigară și șoareci putreziți. Dă-i doar jumătate de suflet să ai garanția că atunci când ți-l calcă în picioare cu bocanci murdari, îți rămâne măcar să te iubești pe tine.

Nu lăsa altă persoană să aibă puterea asupra zâmbetului tău, nu lua decizii doar cu gândul la alții. Iubește-te mai mult, ai mai multă grijă de sufletul tău. Oferă-ți timp și spațiu numai pentru tine. Oamenii vin și pleacă. Traim vremuri în care imposibilul devine posibil, irealul, real și nimic nu mai e "pentru totdeauna". Promisiunile nu mai există, sunt doar vorbe în vânt cu valabilitate 5 minute. Timpul e relativ și și-a pierdut capacitatea de a șterge amintiri. Comunicarea e zero, deși căi sunt multe. Iubește, simte, trăiește! 

Despre tine..rețe :)

Am rătăcit o carte pe care o începusem. N-ai idee ce poftă nebună m-a apucat să citesc din ea, şi doar din EA, de când nu o mai am. La fel şi cu tine: te-aş citi pe nerăsuflate, din copertă în copertă, ți-aş mângâia paginile, titlurile... şi-aş adormi cu tine în gând şi m-aş trezi tot acolo..dar nu te mai am.. te-am rătăcit pe undeva.. şi nici nu mai ştiu dacă vreau să te găsesc.

De dragul de a vorbi

EL: Până acum, am rătăcit şi am câştigat doar experiență emoţională, că tot ziceai de "The One".
EU: Eu am pierdut vremea şi cu nepotriviţi, doar aşa, să fie. Dar văd partea plină a paharului. Am învățat lucruri, cunosc diferite personalități şi învăț să depăşesc diverse situații. Cred ca am de învățat dde la orice om întâlnesc, chiar dacă pare să îmi fie inferior, ceva mă învață, oricum. Până la "The One", experimentez, cercetez, mă perfecționez.
EL: Bravo! Aşa da! Chiar ai o gândire frumoasă, aşa, de învingătoare! Să nu te schimbi niciodată, pentru nimeni!
EU: Gândirea e intactă, sufletul e sugrumat, dar învăț să îl ignor. E greu să nu te ataşezi,chiar şi de nepotriviți. Şi în momentul în care crezi că e gata, ai epuizat timpul disponibil, e greu. Trec prin asta acum, am renunțat la un nepotrivit... sunt bine şi nu.. dar îmi revin.
EL: Tu eşti o învingătoare prin natura ta..
EU: Mulțumesc! Sper să ai dreptate, că răbdarea mi-o cam pierd.
EL: Dacă instinctul tău spune că ceva nu e ok, nu mai pierde timpul doar căutând şi aşteptând să îți dai seama, nu merită!
EU: Nu caut! Nu am căutat niciodata. Am primit ce mi s-a dat. Cred că am ceva special pus deoparte, dar întâi trebuie sa merit. Trebuie să depăşesc toate provocările. Să fiu şi eu speciala, la momentul potrivit.
EL: Aveai dreptate! Chiar am găsit o Mădălina mult mai directă, mai matura. Şi îți stă bine rău de tot!