am inteles. trebuie sa invat sa traiesc fara tine. trebuia sa stiu asta pana sa te cunosc. stii... tacerea dintre noi urla. iti aud gandurile din cand in cand. si stii.. ? inca gandim la fel. inca ne dorim aceleasi lucruri. de neinteles este de ce distanta dintre noi nu ne uneste? de ce in loc sa adunam stele sa ne lumineze drumul vietii, am cules nori de ploaie? unde ne.am ascuns de furtuni? cand ne.am dat drumul la maini si ne.am dezlipit trupurile ? cand te trezesti cu mine in gand sa stii ca nu e subconstientul tau... sunt chiar eu. am gasit o modalitate sa fiu langa tine. prin gandurile pe care incerci sa le alungi. lasa.ma macar asa.. sa fiu langa tine.
pe noi ne.a unit viata, nu ne.am cautat si nu ne.am fortat si tot ea are dreptul sa ne desparta. vom fi mereu unul pentru celalalt chiar si cand iti vei plimba copiii prin parcul de distractii si eu imi voi duce sotul la oftalmolog. nu are nimeni dreptul sa ne tina departe. nici chiar noi.
* am revenit dupa o mare pauza. ma saturasem de pareri. m.am inchis in suflet si am ridicat barierele atat de sus incat nici eu nu am mai reusit sa vad dincolo. am decis, insa, sa dau voie unei raze de soare sa intre si usor sa descarc tot ce am acumulat. nu pretind a fi vreo scriitoare, doar pun o particica de emotie in cuvinte. nu ma judecati aspru, va rog..
No comments:
Post a Comment