un ultim ramas bun... din multele de pana acum.

sa intalnesti un om care sa iti citeasca sufletul ca pe o poveste frumoasa, sa iti conectezi privirea cu a lui si sa transmiti vibratiile interioare fara cuvinte goale, sa va luminati unul pe celalalt de la distanta, sa reflectati legatura stransa... legatura sa aiba loc dincolo de timp, intr-un spatiu existent, dar intangibil unde sa deveniti unul, din doi... asta e scopul suprem. 

Cand am lasat sa imi scape printre degete oameni cu capacitate intelectuala si spirituala cu mult peste medie, indivizi cu care am comunicat la alt nivel, diferit de superficialitatea relatiilor dezvoltate pe retele de socializare, la nivelul superior realitatii cotidiene... mi-am parasit o parte de suflet.. l-am patat si n am suportat... am lasat in urma bucati de mine.. cum isi paraseste sarpele pielea. nu m-am uitat in spate... sa nu privesc in ochi durerea. sa nu ma sageteze si sa nu ma distruga.

Una peste alta, iti multumesc pentru sederea scurta din viata mea. Am invatat multe despre mine, despre oameni, despre tot. Totul absolut.