dacă-ți place:

Saturday, November 8, 2014

Cuvinte în Poveşti şi Poveşti în Cuvinte

- De ce eşti tristă, mă întreabă omul.
- (cu vocea moale şi întretăiată).. pentru că .. în jur numai cuvinte. Toată lumea trăieşte cuvinte. Au înţeles greşit totul. E adevărat, cuvântul dă viaţă, dar şi distruge.
- Dar tu ce vorbeşti, fetiţo?
- Eu? Eu vorbesc suflet, simţiri, zâmbete, lacrimi, emoţii, linişte..
- Ce spui acolo?
- Nu e nevoie să spun. Priveşte-mă! Dar nu cum o faci tu.. Închide ochii şi observă. Atunci mă vei cunoaşte cu adevărat. Atunci vei ştii ce aştept.

Am căutat linişte în haos şi putere în slăbiciuni,
Am găsit, în schimb, numai praf şi scrum.
Am vrut să iubesc lumina şi culoarea
Şi n-am putut să nu cunosc, întâi, teroarea
Întunericului lumii.


De ce mă cauţi unde ştii că nu sunt? De ce baţi la uşa închisă de mult? Pleacă, acum! Vezi-ţi de drum! Lasă-mă singură să respir aer pur şi, te rog, ajută-mă să uit..

Tuesday, September 23, 2014

fragmente

16 septembrie 2014
"...asteptarea e crunta. Sunt intr-un carusel. Am pierdut controlul.. Caruselul are o viteza de neimaginat. Cineva m-a uitat acolo.  Merge din ce in ce mai tare si mai tare... Vantul imi flutura parul cu putere. Imi intra in ochi. Nu pot sa vad. Nu mai disting nimic. Luminile si oamenii din jur se unesc in viteza pana nu se mai desluseste decat un gri colorat. Ma cuprinde un fior de panica si adrenalina. Zambesc aiurita, ametita. Astept sa vina sfarsitul. Stiu ca nu am decat doua variante: sa raman si sa mor in miscare sau sa sar in liniste cu riscul de a ma rani grav. Ce pot sa fac? Am obosit. Palmele mi-au transpirat si cu greu rezist... dintr-o data totul dispare. Suntem impreuna pe o pajiste de un verde crud. Miroase a iasomie.. stii iasomia pe care am cules-o impreuna de pe marginea drumului? Esti acolo. Ma astepti. Oare ai asteptat mult? M-as fi grabit. As fi fugit pana respiratia mi s-ar fi oprit, daca as fi stiut ca esti acolo pentru mine. Suntem noi doi si Soarele. El e martorul dansului sufletelor noastre ce se imbata cu mirosul dragostei. Ne intindem pe iarba obositi, rasuflam greu si intretaiat si ne privim in ochi. Ne spunem tot ce cuvintele n-ar putea... sunt atat de multe..."

adevarata legatura dintre doi oameni se simte cand sufletele comunica. abia atunci poti sa crezi in cuvinte. abia atunci vorbele au cu adevarat un sens. abia atunci ''teiubescul'' cotidian capata forma. cand sufletele se tin de mana indiferent de timp si spatiu. pentru ele nu exista plin sau gol, cald sau rece, rau sau bine. fericirea e un balon de sapun. atunci descoperi ca telepatia nu e ceva ce poate fi creat. exista, la un nivel superior. exista in noi.. Noi Doi.

am murit de zeci de ori si am inviat cu speranta. nu m-au primit in Iad. mi-au spus ca mai am putere sa rezist. pe paginile albe continui sa scriu cu sange si lacrimi de dor.  imi scriu clipele, minutele, orele, zilele...

                                                     ... dar promite-mi ceva! ai grija de inima mea...

Sunday, September 21, 2014

ce nu.ti pot spune

m.am trezit din visare sa cunosc realitatea. am deschis ochii buimaca si nu esti aici, fizic vorbind. te caut cu mainile amortite si cu vederea in ceata. te simt. iti simt parfumul si prezenta. un nod in gat si un fior rece ma cuprind. ma invart sa te gasesc si ametesc. oare cat am dormit? o secunda sau o viata? sunt singura intr.un desert infinit. e desertul sufletului meu. esti imprimat acolo, dar nu te vad. ma tarasc singura prin nisip. rani adanci si usturatoare pe coate ma fac sa simt durerea... durerea adevarata. asta e semn ca sunt vie. suferinta si durerea sunt o alinare ca inca traiesc. mii de ganduri imi vin in minte. de unde am cazut, din Rai sau din Iad?

am inteles. trebuie sa invat sa traiesc fara tine. trebuia sa stiu asta pana sa te cunosc. stii... tacerea dintre noi urla. iti aud gandurile din cand in cand. si stii.. ? inca gandim la fel. inca ne dorim aceleasi lucruri. de neinteles este de ce distanta dintre noi nu ne uneste? de ce in loc sa adunam stele sa ne lumineze drumul vietii, am cules nori de ploaie? unde ne.am ascuns de furtuni? cand ne.am dat drumul la maini si ne.am dezlipit trupurile ? cand te trezesti cu mine in gand sa stii ca nu e subconstientul tau... sunt chiar eu. am gasit o modalitate sa fiu langa tine. prin gandurile pe care incerci sa le alungi. lasa.ma macar asa.. sa fiu langa tine.

 pe noi ne.a unit viata, nu ne.am cautat si nu ne.am fortat si tot ea are dreptul sa ne desparta. vom fi mereu unul pentru celalalt chiar si cand iti vei plimba copiii prin parcul de distractii si eu imi voi duce sotul la oftalmolog. nu are nimeni dreptul sa ne tina departe. nici chiar noi.

* am revenit dupa o mare pauza. ma saturasem de pareri. m.am inchis in suflet si am ridicat barierele atat de sus incat nici eu nu am mai reusit sa vad dincolo. am decis, insa, sa dau voie unei raze de soare sa intre si usor sa descarc tot ce am acumulat. nu pretind a fi vreo scriitoare, doar pun o particica de emotie in cuvinte. nu ma judecati aspru, va rog..