Cand am devenit proaste?

Momentul culminant a fost cand ne am urcat toate standardele si valorile, criteriile alea pe care le avem toate de mici, in pod si le am uitat acolo. "Sa fie inalt, sa aiba ochii albastri si, daca se poate sa semene cu ala din videoclipu' lu' backstreet boys". Asta era baiatul visurilor fetelor conform oracolelor anilor '90. Acum ca vremurile s au schimbat si vrei si tu ceva "potrivit" te ai gandit ca daca uiti limitele alea o sa fie mai bine. Si lasa draga ca il modelezi tu, ca poti. Si accepti langa tine unu' cu vocabularul dezvoltat ca al unui sugar, unul care isi arata masculinitatea in commenturile de pe facebook, dar la bar plateste fix consumatia lui si colac peste pupaza te lasa sa iti prinzi degetele la usa dupa ce ti o tranteste in fata ca a auzit el ca barbatul intra primul intr un local, dar i ai dat cu ceata cand l ai intrebat de ce. Si ce zici, " lasa ca poate se schimba, si daca nu, le are el pe ale lui, alea bune". Trece timpul si tot speri ca e asa, de inceput, da' vezi ca sosetele dorm langa noptiera aproape de nasucul lui dragalas, chiuveta la baie e plina de pasta de dinti si par, sa nu mai vorbim de pârțurile pe care deja nu mai poate sa le tine, ca se imbolnaveste de stomac, si pana la urma, deja e relatie serioasa. Nu ti mai spune " noapte buna" ca doar ti a zis de atatea ori si oricum a adormit de dinainte sa afle cine e actorul principal in filmul pe care voia cu ardoare sa il vada cu tine. Colacul la baie e mereu sus de ti ingheata ovarele, da' ce importanta are, ca tu deja il iubesti nebuneste. Daca te mai duce intr o seara la o inghetata de la Mc savurata intr o parcare, deja ti a facut declaratia anului inscrisa pe bonul fiscal, drept pentru care si a castigat o masa calda timp de o luna, in fiecare zi. Si ziceam ca suntem proaste ca am uitat ce ne doream pentru ca acum e el si e important pentru noi sa ii fim fidele si sincere cat el si a gasit confortul la televizor cu berea in mana si gandul adormit.

un ultim ramas bun... din multele de pana acum.

sa intalnesti un om care sa iti citeasca sufletul ca pe o poveste frumoasa, sa iti conectezi privirea cu a lui si sa transmiti vibratiile interioare fara cuvinte goale, sa va luminati unul pe celalalt de la distanta, sa reflectati legatura stransa... legatura sa aiba loc dincolo de timp, intr-un spatiu existent, dar intangibil unde sa deveniti unul, din doi... asta e scopul suprem. 

Cand am lasat sa imi scape printre degete oameni cu capacitate intelectuala si spirituala cu mult peste medie, indivizi cu care am comunicat la alt nivel, diferit de superficialitatea relatiilor dezvoltate pe retele de socializare, la nivelul superior realitatii cotidiene... mi-am parasit o parte de suflet.. l-am patat si n am suportat... am lasat in urma bucati de mine.. cum isi paraseste sarpele pielea. nu m-am uitat in spate... sa nu privesc in ochi durerea. sa nu ma sageteze si sa nu ma distruga.

Una peste alta, iti multumesc pentru sederea scurta din viata mea. Am invatat multe despre mine, despre oameni, despre tot. Totul absolut.