"-Deci nu crezi in monogamie?
-Un nevrotic ca si mine cu greu si`ar putea imagina un concept mai stresant.
-Si nu crezi necesar, sau cel putin dezirabil sa cultivi totusi niste bariere? Contribuind astfel, ca sa zic asa, la buna functionare a societatii noastre?
-Si apoi ce ? Sa ma imbolnavesc cu buna stiinta din pricina acestor bariere ?
-Eu cred ca o forma de represiune sexuala trebuie totusi, practicata in orice societate rezonabila.
-Nici nu ma mir ca spitalul asta e plin.[...] Daca am invatat vreodata ceva in viata, a fost asta: sa nu reprim niciodata nimic.
-[...] reprimarea dorintei este un pas esential al procesului.
-Asa sunt oamenii. Daca nu le spunem noi (psihanalistii) adevarul, atunci cine?
-Crezi ca Freud avea dreptate? Ca toate nevrozele sunt de natura sexuala?
-Cred ca obsesia lui Freud pentru sex are mult de`a face cu faptul ca omul nu practica sexul.
-Poate ca ai dreptate.
-Mie mi se pare ca cea mai buna dovada pentru perversitatea rasei umane e faptul ca una dintre putinele activitati placute ale omului a devenit subiectul represiunii si interdictiilor.
-Dar daca, ca persoane, nu ne limitam pe noi insine... riscam sa dam drumul in lume unor forte care ne`ar distruge in cele din urma."
nu stiu cati dintre voi vor intelege. probabil ma regasesc, sau poate doar ma pasioneaza pentru ca este o parte a unei dorinte reprimate, ca tot suntem la capitolul asta. mi`am dorit de mica sa studiez omul. imi doream sa fiu psiholog de familie, sa ascult si sa rezolv povesti dintre cele mai diferite. nivelul dezvoltarii mentale al societatii in care ma invart, si nivelul scazut al civilizatiei , m`a reorientat spre ceva palpabil. reprimarea dorintei de a cunoaste omul nu este insa, la un procent de 100%. voi continua sa studiez reactiile si diferitele caractere ale omului pentru simpla mea placere.
in final, filmul este unul "de vazut" pentru cei ce stiu sa priveasca lucrurile in profunzime si nu pentru genul de om care bufneste in ras la simplul cuvant "sex". a privi lucrurile, ca fiind normale, nu e un lucru usor de atins.
* pentru ca am fost "acuzata" ca scriu despre tristetile mele, caut compatimire, mila etc.. ceea ce nu poate decat sa ma faca sa ma amuz copios, voi spune iar si iar ca ceea ce apare pe blog , este rezultatul incarcarii negative de la sfarsitul unor zile, perioade. este o modalitate de a ma "dezbraca" de mizeriile acumulate .
Acum, voi spune un lucru pe care nu l`am spus nimanui , insa face parte din mine. Fara pic de modestie ma consider un om puternic, in ciuda caderilor . consider ca orice om puternic , are nevoie de prabusiri grave, pentru a`si demonstra ca poate invinge orice. inca de mica, viata mi`a tot pus piedici care m`au facut , spre regretul meu, sa ma maturizez fortat. nu e de mirare ca intotdeauna eram cea mai mica din toate grupurile, si continui sa ma mentin asa . pentru ca se poate discuta cu mine, orice problema "de oameni mari", pentru ca sunt un om mare intr`un corp mic.
De o vreme incoace, ma lovesc de tot felul de provocari , pierderi , incercari de la viata. nu am fost atat de mirata pe cat au fost cei din jurul meu , de reactiile mele pline de calm si gandire la rece. optimismul nu m`a parasit, sperantele nu mi`au murit. am supravietuit "depresiilor" in care ma afundam , si sunt mandra ca am facut asta SINGURA. nu am facut decat sa`mi demonstrez ca, asa cum spuneam intr`o alta postare, ne nastem si murim singuri , asa ne vom petrece toata viata. iluziile ca avem prieteni sau oameni care ne sunt alaturi sunt pentru a amortiza sensibilitatea pe care o creeaza gandul ca suntem "singuri".
voi continua. timpul mi`e limitat.
