Here I go again

Daca in principiu o minune tine 3 zile de ce as fi eu o exceptie? De ce cred cu stupiditate in faptul ca daca.mi impun sa uit ceva, pot sa o si fac ? Stau si ma gandesc la oameni in general ca suntem creati sa credem ca noi nu putem pati nimic din ce patesc altii. Ca de exemplu .. Cum as putea crede eu vreodata ca voi ajunge sa am vreo boala cu sfarsit tragic. Niciodata! toti suntem construiti din acelasi material si pe acelasi tipar. Cum sa iti imaginezi ca iti poti pierde parintii care te intretin, sa ramai un singur "tu" pe pamant si trebuie sa faci tot posibilul sa o scoti la capat . "Eh , dar nu mi se poate intampla tocmai mie una ca asta!" o fraza devenita cliseu.
Acum doua seri aud din gura unui baiat aparent de "neatins" urmatoarele : " dragostea este peste tot. Fara ea nu poti face nimic." ma auzeam pe mine . Mi s.a parut amuzant sa aud un baiat spunand asta , insa, totodata cat se poate de adevarat. eram fericita ca imi impartaseste gandirea si ma simteam eliberata ca nu traiesc intr.o realitate a mea.
Un alt lucru foarte interesant citit intr.o carte, este acela ca oamenii innebunesc , gasind in nebunia lor , in realitatea proprie tot ceea ce realitatea le refuza. Tot un fel de nebun poate fi considerat si cel ce.si cladeste sperante pe baze imaginare, sau demult distruse.  toti ne manifestam dorintele launtrice prin imaginatie . Printr.un univers propriu creat sa ne satisfaca toate mofturile pe care le reprimam fiindu.ne jena  sau frica sa le recunoastem.
Am ajuns iar de unde am plecat, de la starea de dezamagire, furie, ura impusa. Mi.e dor de mine. Incerc sa ma gasesc unde m.am pierdut insa nu ma descurc singura.. Ma fac fericita momentele in care apare "in vizita" copilul din mine. Inocentul si jucausul. Va veni si timpul lui...