Revenire

Mi.a fost dor sa scriu si totodata imposibil. Timp de mai mult de o luna am cunoscut responsabilitatea la valori maxime. Timpul meu era mai scurt decat cel pe care.l indica ceasul. Apreciam 10 minute de somn, doar ca erau rare. Nu ma plang. Avantajele au fost si sunt pe masura sacrificiilor dar asemenea timpului, banii zboara cu o viteza de neimaginat. Experienta si maturitatea, insa ,raman! sunt mandra de rezistenta mea corporala si mentala. Nu e usor sa fii adult.
Timpul trece chiar foarte repede. Parca ieri eram la liceu, fara griji fara tehnologie inteligenta, fara mari responsabilitati . Eram linistita. Ma sperie si ma bucura in acelasi timp faptul ca mai am un an de copilarit pana cand va trebui sa fiu pe picioarele mele.
Cu tot programul meu agitat si extraincarcat nu am incetat o secunda sa ma gandesc la tine si la noi. Ceva mi.a confirmat ca sentimentele mele reprimate , dar inca acolo, sunt impartasite. Am fost fericita doua secunde . O fericire pe care nu am mai simtit.o de mult timp. Fericirea a fost inlocuita de o stare amara la realizarea faptului ca indiferent ca e asa sau nu, realitatea ramane neschimbata. Nu.i nimic! in privinta asta ma multumesc cu putin. Viata mea e prea dinamica sa ma pot opri sa sufar. Lupta e interioara si asa va ramane vesnic. Speram sa dispara, insa timpul m.a dezamagit. Nu vindeca. Cine spune ca timpul si distanta te ajuta sa uiti nu stie ce vorbeste!
Am vorbit destul pentru ca pauza a fost mare. Va cer scuze pentru plictiseala! pupici.