si unde`ti sunt prietenii acum , cand , intins pe jos, cazut de la mare inaltime, in praf , inima`ti bate cu viteza, palmele iti transpira , simti ca te sufoci ? pielea te strange , gura ti`e uscata , ceva`ti lipseste. trec peste tine tiruri incarcate pana la refuz si tu trebuie sa nu renunti la sansa de a supravietui. te apuci de un fir de praf si te ridici cu greu . cazi iar . in fiecare secunda cate o lovitura, cate o cazatura. iti pui speranta. moare! odata cu tine. inima oboseste, se opreste. inchizi ochii si pleci. parasesti trupul de care te`ai folosit in ultimii ani de viata ca de o carpa uzata. nicio atentie, cat de mica nu`i acordai, si totusi, iti asculta, supus, toate comenzile. asta a fost. esti dezamagit. pleci cu un gust amar, convins ca ai fi putut mai mult. ai fi vrut sa fii intr`un hamac, cu o tigara`n mana dreapta si cu stanga tastand prietenilor pe cine`stie`ce site de socializare, planuind vreo mare "ieseala". poate daca ai fi ajuns mai  devreme la maturitatea la care sa dai importanta fiecarei clipe din viata, ai fi fost fericit macar putin. n.ai mai fi regretat fiecare cuvant urat spus la nervi, nici fiecare cearta cu persoane dragi, nici orgoiliu copilaresc si prostesc.

si de final, after the life we`ve been through I know there`s no life after you!!