Am auzit o poveste . M`a marcat . M`a bagat in transa. Cand sunt singura am o privire goala ... meditez . E o poveste cat se poate de reala si totodata trista ... mi`a intrat in vene . Nu am sa povestesc ... e personal. Totul a devenit personal . Sunt singura . Eu si povestea . Eu si gandurile. Eu si imaginile ce`mi trec prin minte . Eu si lucrurile pe care as vrea sa le fac . Sa schimb ceva .. ceea ce realizez e ca pierderile pe care le suferim in viata , fie ele de toate felurile , sunt poate , la un anumit moment ... cel mai bun lucru . Acum povestea a devenit a mea si ma macina faptul ca auzind`o ma cunosc mai bine. Refuz sa cred ca eu sunt personajul ala . Refuz sa`mi asum rolul pe care l`am jucat cu atata mandrie in privire . Acum privirea e departe . Acolo... cu gandul . Departe de realitatea asta rece si intunecata ce tine mortis sa ne dezbrace si sa ne umileasca . Orgoliul e jos . Topit de ura . Mandria a distrus totul . Inocenta nu`mi mai lumineaza adolescenta . Adolescenta ?! Am trait eu perioada asta ? Negreala din lucrurile facute si gandite a pus stapanire pe constinta mea . Daca mai exista . Voi supravietui, asta e clar . Dar superficial , artificial.. Cu gandul ca regretele vor disparea ...