pure love .

...Şi ai senzatia că ai dat tot pentru libertate . Şi libertatea întârzie să apară . Pentru că dintr`un univers îngrădit nu poţi ieşi decât într`altul , mai mare dar cu bariere mai puternice . Şi atunci ce faci când simţi că aveai o viaţă perfectă , era El , te iubea şi tu`l iubeai , şi era familia aia întreagă şi mereu aproape , şi aveai trupul ăla frumos , care pe cât era de perfect , mereu părea imperfect , şi mereu zâmbetul pe buze , un zâmbet natural şi pur , niciodată forţat sau fals , şi prieteni dornici să mai ştie de tine să stea în prezenţa ta mereu . Soarele parcă strălucea pentru tine . Lumea era a ta . Ai dat totul pe nimic , pe o sigurătate copleşitoate şi pare că dragostea nu există şi acum ai parcă o repulsie faţă de toti care se apropie de tine , simţi că totu` e al dracu de inşelător şi te tot afunzi . Nu mai ieşi . Parcă optimismul însuşi e pesimist. Timpul trece , greutăţile te apasă , şi nu`i nimeni langă tine să te ajute să uiţi , să crezi că totu` va fi bine. Eşti singură in c*t si te duci tot mai mult la fund , şi nu ţipi pentru ajutor , de teama că nimănui nu.i pasă . Te simţi în plus oriunde . Nu ai nimic al tau . Parcă şi viaţa proprie nu`i a ta , e închiriată şi stai cu frica în sân că vine proprietaru şi ţi`o cere înapoi şi atunci rămâi cu absolut nimic. De parca până acum aveai ceva . Totu` e efemer şi ţi se par penibili cei care`şi jură dragostea eternă, cănd ea nu există şi te dezgustă la maxim când ii vezi de mână prin parc zâmbindu`şi când peste un an, doi se înjură "de mamă" şi dragostea s`a transformat în ură . Şi vezi la puţin timp după despărţirea dureroasă cum 'marea ta dragoste' şi`o trage cu prietena ta cea mai bună şi atunci , nu cumva eşti singură ?! Nu cumva vrei să te duci dracu , să mori . Să nu fi simţit ce ai simtit .. ? Să nu le fi spus lor , trădătorilor împuţiţi, tot ce aveai pe suflet ? Acum eşti goală . Ei ştiu tot şi râd ca idioţii in hohote când tu te stingi ... nu mai trăieşti , eşti o fantomă . Faci lucruri superficial , că oricum nu mai contează . Ai ramas cu un ego sfărâmat , şi n`o să`ţi revi curând că oricine se apropie de tine e un jegos care vrea să te facă, pentru că te.a văzut vulnerabilă şi vrea să profite , esti slabă şi nu te recunoşti . Vrei să mori dar n`ai curajul să faci asta . Începi să`ţi revi , crezi tu , şi ieşi cu tot felu` de oameni , anturaj greşit . Şi ştii că`ţi strici viaţa , că visele tale s`au dus dracu de mult . Că viitorul tău ăla strălucit a murit . Bagi în tine ce găseşti . Nu`ţi pasă . Puritatea şi timiditatea de mult nu mai sunt o parte din tine . Cazi şi îţi place , îţi cauţi în ameţeala aia nebună ţigara pierdută , abia îţi mai simţi corpul şi tot ce`ţi doresti e rămâi în starea aste mereu . Să treacă totu` . Stai două secunde în luciditate deplină şi gândeşte`te dracu de ce ai ajuns aşa . Din cauza lui . Clar . L`ai iubit ca o proastă şi i`ai daruit tot, până şi ce nu aveai şi s`a f*t în sentimentele tale . Şi acum faci şi tu asta dar culmea .. tot tu ieşi rănită .

*va urma . . .