oameni

           

Daca ar fi sa mor maine, as muri fericita. Ca mi-am trait viata pe etape, ca mi le-am respectat, ca am prins vremuri grele carora le sunt recunoascatoare, dar cel mai mult pentru ca am intalnit oameni minunati  si iubiri frumoase. Oameni fel de fel, de la care am invatat bune si rele. Oameni care m-au daramat si oameni care m-au ridicat. Oameni care mi-au pus lacrimi pe fata si oameni care mi le-au sters. Zambesc, cu gandul la voi.

Fiecare om care mi-a atins sufletul si-a marcat un teritoriu pe el. Teritoriu ce va ramane pentru totdeauna insemnat. Oameni care vin, oameni care pleaca... toti imi portioneaza sufletul. Daca te intorci, ai locul tau acolo.

Timpul nu mai exista pentru noi..Este singurul lucru care ne-a facut si bine si rau. Ne-a apropiat, ne-a intarit, ne-a unit, ne-a purtat calatori prin lume si prin viata si acum... acum se incapataneaza sa ne puna obstacole greu de ocolit. Drumul se imparte in doua. Noi ne impartim in doi.

                                      Te-am avut si te-am pierdut de mii de ori

in vis si-n realitate,

ma tot gandesc adeseori

de ce noi doi? ce ne desparte?

Si-acum te las, nu ma mai uit in spate,

cu fruntea sus, merg mai departe.

Euforie

O seară oarecare. Tu și el. El cu tine. Un pat dezordonat. O cameră mică. Oxigen și dragoste. Vă iubiți din priviri. Ochii vă strălucesc cu aceeași intensitate. Ațipeste fără să spună noapte bună, cum obișnuia. Nu ești dezamăgită. Îl iubești prea mult și știi ca muncește mult ca să vă fie bine. Pui mâna pe telefon să butonezi, că nu ai somn. Mormăie. Te uiți la el, " te iubesc!",  spune el. Faci ochii mari şi te chinui sa vezi în întuneric dacă doarme sau nu. Mhhmm..".. muult" și te trage la pieptul lui, te pupă pe frunte si adoarme la loc. Imaginea fericirii. A fericirii voastre. (dimineață ii povestești și crede că glumești). :)

Atunci si acolo

O sa vina secunda in care viata ti se deschide. Realizezi in sfarsit ca nimeni, absolut nimeni, nu iti vrea binele asa cum ti l dorești tu. Vine momentul in care te tradeaza mama, tata, fratele, omul in care iti pusesei încrederea oarba si nemarginita. Cand vezi clar si limpede ca un interes uneste doi oameni. Ochii ti se umezesc, dar nu versi lacrimi pentru ca tradarea nu iti e străină. Rănile te au intarit, sau te au imunizat, macar. Atunci, ABIA ATUNCI stergi ceata de pe ochi si schimbi. Ce? Pe tine. Situatia, relatiile, atutudinea. Lumea te vrea lipsit de originalitate. O oaie intre oi. Te vor impinge sa rezisti schimbarii. Te vor trage in mocirla lor. Te vor improsca cu rautati, te vor inghesui la perete, iti vor strange incheieturile mainilor pana la sange. Nu poti sa fii diferit! NU POTI! Nu ai voie sa ai curajul si indrazneala asta! Oprește-te cat nu e tarziu... pentru ei!

Ziua 22. 2 de doua ori.

Ziua 22. Mi-am înghițit cuvintele. Ca niște arici speriați m-au zgâriat. Am sângerat, dar încep să mă cicatrizez. Teorii peste teorii, motive, cauze, explicații, durere. Toate în capul meu. Toate în gânduri negre, înainte și după somn. Încă mă trezesc cu zâmbetul pe buze pentru că ești în visul meu. Dar mă trezesc plângând. Hai că nu-i un capăt de țară, îmi zic, şi-mi continui ziua. Ești acolo. Ești încă acolo. Tu și ce a rămas în urmă. O brichetă, o eșarfă, poate o carte și niște scrum. Toate au început să sa-şi piardă mirosul. Mirosul tău, al nostru. Mirosul de ciocolată.

Ai grijă cui oferi toată încrederea! Se poate să te trezești la gunoi, între scursuri de mici, mucuri de țigară și șoareci putreziți. Dă-i doar jumătate de suflet să ai garanția că atunci când ți-l calcă în picioare cu bocanci murdari, îți rămâne măcar să te iubești pe tine.

Nu lăsa altă persoană să aibă puterea asupra zâmbetului tău, nu lua decizii doar cu gândul la alții. Iubește-te mai mult, ai mai multă grijă de sufletul tău. Oferă-ți timp și spațiu numai pentru tine. Oamenii vin și pleacă. Traim vremuri în care imposibilul devine posibil, irealul, real și nimic nu mai e "pentru totdeauna". Promisiunile nu mai există, sunt doar vorbe în vânt cu valabilitate 5 minute. Timpul e relativ și și-a pierdut capacitatea de a șterge amintiri. Comunicarea e zero, deși căi sunt multe. Iubește, simte, trăiește! 

Despre tine..rețe :)

Am rătăcit o carte pe care o începusem. N-ai idee ce poftă nebună m-a apucat să citesc din ea, şi doar din EA, de când nu o mai am. La fel şi cu tine: te-aş citi pe nerăsuflate, din copertă în copertă, ți-aş mângâia paginile, titlurile... şi-aş adormi cu tine în gând şi m-aş trezi tot acolo..dar nu te mai am.. te-am rătăcit pe undeva.. şi nici nu mai ştiu dacă vreau să te găsesc.

De dragul de a vorbi

EL: Până acum, am rătăcit şi am câştigat doar experiență emoţională, că tot ziceai de "The One".
EU: Eu am pierdut vremea şi cu nepotriviţi, doar aşa, să fie. Dar văd partea plină a paharului. Am învățat lucruri, cunosc diferite personalități şi învăț să depăşesc diverse situații. Cred ca am de învățat dde la orice om întâlnesc, chiar dacă pare să îmi fie inferior, ceva mă învață, oricum. Până la "The One", experimentez, cercetez, mă perfecționez.
EL: Bravo! Aşa da! Chiar ai o gândire frumoasă, aşa, de învingătoare! Să nu te schimbi niciodată, pentru nimeni!
EU: Gândirea e intactă, sufletul e sugrumat, dar învăț să îl ignor. E greu să nu te ataşezi,chiar şi de nepotriviți. Şi în momentul în care crezi că e gata, ai epuizat timpul disponibil, e greu. Trec prin asta acum, am renunțat la un nepotrivit... sunt bine şi nu.. dar îmi revin.
EL: Tu eşti o învingătoare prin natura ta..
EU: Mulțumesc! Sper să ai dreptate, că răbdarea mi-o cam pierd.
EL: Dacă instinctul tău spune că ceva nu e ok, nu mai pierde timpul doar căutând şi aşteptând să îți dai seama, nu merită!
EU: Nu caut! Nu am căutat niciodata. Am primit ce mi s-a dat. Cred că am ceva special pus deoparte, dar întâi trebuie sa merit. Trebuie să depăşesc toate provocările. Să fiu şi eu speciala, la momentul potrivit.
EL: Aveai dreptate! Chiar am găsit o Mădălina mult mai directă, mai matura. Şi îți stă bine rău de tot!

Cand am devenit proaste?

Momentul culminant a fost cand ne am urcat toate standardele si valorile, criteriile alea pe care le avem toate de mici, in pod si le am uitat acolo. "Sa fie inalt, sa aiba ochii albastri si, daca se poate sa semene cu ala din videoclipu' lu' backstreet boys". Asta era baiatul visurilor fetelor conform oracolelor anilor '90. Acum ca vremurile s au schimbat si vrei si tu ceva "potrivit" te ai gandit ca daca uiti limitele alea o sa fie mai bine. Si lasa draga ca il modelezi tu, ca poti. Si accepti langa tine unu' cu vocabularul dezvoltat ca al unui sugar, unul care isi arata masculinitatea in commenturile de pe facebook, dar la bar plateste fix consumatia lui si colac peste pupaza te lasa sa iti prinzi degetele la usa dupa ce ti o tranteste in fata ca a auzit el ca barbatul intra primul intr un local, dar i ai dat cu ceata cand l ai intrebat de ce. Si ce zici, " lasa ca poate se schimba, si daca nu, le are el pe ale lui, alea bune". Trece timpul si tot speri ca e asa, de inceput, da' vezi ca sosetele dorm langa noptiera aproape de nasucul lui dragalas, chiuveta la baie e plina de pasta de dinti si par, sa nu mai vorbim de pârțurile pe care deja nu mai poate sa le tine, ca se imbolnaveste de stomac, si pana la urma, deja e relatie serioasa. Nu ti mai spune " noapte buna" ca doar ti a zis de atatea ori si oricum a adormit de dinainte sa afle cine e actorul principal in filmul pe care voia cu ardoare sa il vada cu tine. Colacul la baie e mereu sus de ti ingheata ovarele, da' ce importanta are, ca tu deja il iubesti nebuneste. Daca te mai duce intr o seara la o inghetata de la Mc savurata intr o parcare, deja ti a facut declaratia anului inscrisa pe bonul fiscal, drept pentru care si a castigat o masa calda timp de o luna, in fiecare zi. Si ziceam ca suntem proaste ca am uitat ce ne doream pentru ca acum e el si e important pentru noi sa ii fim fidele si sincere cat el si a gasit confortul la televizor cu berea in mana si gandul adormit.

un ultim ramas bun... din multele de pana acum.

sa intalnesti un om care sa iti citeasca sufletul ca pe o poveste frumoasa, sa iti conectezi privirea cu a lui si sa transmiti vibratiile interioare fara cuvinte goale, sa va luminati unul pe celalalt de la distanta, sa reflectati legatura stransa... legatura sa aiba loc dincolo de timp, intr-un spatiu existent, dar intangibil unde sa deveniti unul, din doi... asta e scopul suprem. 

Cand am lasat sa imi scape printre degete oameni cu capacitate intelectuala si spirituala cu mult peste medie, indivizi cu care am comunicat la alt nivel, diferit de superficialitatea relatiilor dezvoltate pe retele de socializare, la nivelul superior realitatii cotidiene... mi-am parasit o parte de suflet.. l-am patat si n am suportat... am lasat in urma bucati de mine.. cum isi paraseste sarpele pielea. nu m-am uitat in spate... sa nu privesc in ochi durerea. sa nu ma sageteze si sa nu ma distruga.

Una peste alta, iti multumesc pentru sederea scurta din viata mea. Am invatat multe despre mine, despre oameni, despre tot. Totul absolut. 

Cuvinte în Poveşti şi Poveşti în Cuvinte

- De ce eşti tristă, mă întreabă omul.
- (cu vocea moale şi întretăiată).. pentru că .. în jur numai cuvinte. Toată lumea trăieşte cuvinte. Au înţeles greşit totul. E adevărat, cuvântul dă viaţă, dar şi distruge.
- Dar tu ce vorbeşti, fetiţo?
- Eu? Eu vorbesc suflet, simţiri, zâmbete, lacrimi, emoţii, linişte..
- Ce spui acolo?
- Nu e nevoie să spun. Priveşte-mă! Dar nu cum o faci tu.. Închide ochii şi observă. Atunci mă vei cunoaşte cu adevărat. Atunci vei ştii ce aştept.

Am căutat linişte în haos şi putere în slăbiciuni,
Am găsit, în schimb, numai praf şi scrum.
Am vrut să iubesc lumina şi culoarea
Şi n-am putut să nu cunosc, întâi, teroarea
Întunericului lumii.


De ce mă cauţi unde ştii că nu sunt? De ce baţi la uşa închisă de mult? Pleacă, acum! Vezi-ţi de drum! Lasă-mă singură să respir aer pur şi, te rog, ajută-mă să uit..